La final de 2015

De când m-am întors din Asia, din lipsă de timp, n-am mai prea călătorit. M-am revăzut cu prietenii care îmi puneau aceeași întrebare: “Ce ți-a plăcut cel mai mult?”

Pot să spun sincer că mi-a fost greu de fiecare dată să răspund la întrebarea asta. Așa că m-am gândit să scriu puțin ce mi-a plăcut într-un mod deosebit.

Dubai. Orașul e fantastic, o știe toată lumea. Au cel mai mare acvariu din lume, cel mai mare crocodil se află aici, cea mai înaltă clădire, insule artificiale, lux și tot ce vrei. Dar din toate acestea, când am ajuns pe Burj Khalifa și am văzut totul de la înălțime m-a făcut să mă simt mândru. Nu pentru faptul că mi-am permis să dau 30 de euro pe bilet, ci prin faptul că la 23 de ani am fost pe cea mai înaltă clădire din lume. Pentru mine, personal a fost o realizare.

Vedere de pe Khalifa

Vedere de pe Khalifa

Poveștile despre Dubai le poți citi aici.

India. Inițial am avut impresia că India nu-i de mine, că totul e jegos și n-am cum să mă acomodez. Larmă, multă lume, cerșetori și tot ce-ți poți închipui într-o țară săracă. Și totuși în haosul ăla, India parcă are ceva magic. Pe bune, parcă tot stresul, neliniștea interioară sau lipsa răbdării au dispărut. Când am ieșit de acolo am zis că nu mă mai întorc prea curând. Acum, aș da orice pentru câteva zile printr-o mahala din India.

Mâncarea e deosebită. Mâncam cu mâna la fel ca orice indian, fără să-mi pese că mâinile mele n-au văzut săpun de câteva ore bune. Stăteam în tren câte 20 de ore și nu simțeam aceeași nervozitate ca și cum aș fi stat 5 ore pe tren din Timișoara până în Satu Mare. Poate că așteptările mele nu erau atât de mari de la o țară precum India cum sunt de la România.

Când am vorbit cu gurul Sikht în Gurudwara din Delhi parcă am renăscut. Eram într-o ipostază în care anumite teorii nescrise și nevăzute mi se confirmau de către o persoană care nu ieșise niciodată din India. Fără zei, fără încercări de manipulare religioasă și fără abureli. Mi-a plăcut în Himalaya. O alt fel de Indie, curată, budistă și calmă.

Lodhi Garden

Lodhi Garden

Despre India în detaliu citește aici

Thailanda. Despre Thailanda nu prea am cuvinte. Am mers în multe locuri, mi-au plăcut toate. Am mâncat multe nebunii, am băut, m-am distrat. De la agitația din Bangkok, la calmul din Chiang Mai sau din Koh Tao, nu pot sa zic că a fost un singur lucru care să-mi displacă. Era pur și simplu un tărâm magnific.

Bangkok

Bangkok

Despre Thailanda aici

Cambodia. Cambodia înseamna simplitate. Bucuria unui șofer de tuk-tuk atunci când îi dai cu un dolar în plus decât ți-a cerut e de neprețuit. Pentru tine, un dolar e nimic, pentru el poate înseamnă hrana pentru 24 de ore. Viața e simplă și începe să fie din ce în ce mai bună, chiar dacă au fost măcinați de un trecut sângeros.

Angkor Thom

Angkor Thom

Despre Cambodia aici

Cea mai bună carte?

Contrar așteptărilor tuturor celor care mă cunosc: am citit. Am preferat să citesc cărți în care mă regăseam. Cel mai mult mi-a plăcut “In padurile Siberiei. 6 luni pe malul lacului Baikal, singur, la 25 km departare de primul vecin” scrisă de Sylvain Tesson. Pe scurt, un om săturat de viața cotidiană pleacă pe malul lacului Baikal pentru 6 luni în singurătate.

“Am înţeles la un moment dat că, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Aşa că nu mi-a rămas decât să mă duc undeva departe de lume, să trăiesc singur, într-o cabană. în pădurile Siberiei. Am cumpărat o izbă de lemn, pe tărâmurile nimănui, la marginea lacului Baikal. Acolo, la cinci zile de mers pe jos de prima aşezare umană, înconjurat de natura sălbatică, am încercat timp de şase luni să descopăr fericirea.

Şi cred că am reuşit. Doi câini, o vatră, nişte vreascuri de foc şi o fereastră de la care puteam privi lacul – nici n-aveam nevoie de mai mult în viaţă.”

Cea mai bună poză?

Nu știu care era povestea lor, nu știu unde mergeau. Dar faptul că am îndreptat aparatul de fotografiat către ei și le-am făcut o poză au zâmbit cu toții.

Copiii tot timpul fericiti cand vad turisti

Copiii tot timpul fericiti cand vad turisti

Cel mai bun sentiment?

Sentimentul de stăpân asupra timpului meu. Să pot să fac ce vreau, când vreau, fără să fie nimic care să mă poată opri.

Nu cumva libertatea înseamnă, în primul rând, să fii stăpân pe timpul tău? Nu cumva fericirea înseamnă, la urma urmei, să ai parte din plin de singurătate, spaţiu şi linişte – lucruri care le lipsesc oamenilor din marile oraşe?

Urmează partea a doua

Partea a doua e supriză. Pentru anul ce vine mă pregătesc pentru o altă expediție, mai lungă, mai interesantă și mai încântătoare.

Pe curând!

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *