Parisul după Charlie Hebdo. Un alt fel de ghid pentru Paris

În fond, Parisul mai este o destinație turistică viabilă.

Dacă până acum un an mai auzeai de Paris doar în filmele din Hollywood și în broșurile frumoase turistice, după atentatul de la Charlie Hebdo m-am bucurat că totuși,Parisul mai trăiește și în contemporaneitate. Nu m-am bucurat de tragedia lor, dar am avut măcar confirmarea că e un oraș în care se întâmplă și altceva în afară de pozat turnuri Eiffel și cu deja clasica poziție de-ținut-piramida-din-Luvru-în-mână. Hollande parcă prea era ținut de mânuță de Merkel, la știri nu prea mai auzeam de Paris, până să fie atentatele. A câștigat popularitate cu evenimentul acesta.  În fond, Parisul adună vreo câteva milioane de oameni sub un teritoriu înghesuit. Își împart veacul în Ile-de-France (zona metropolitană) de la președinți și elite ale lumii la imigranți veniți din mijloc de trib cu bărcuțe gonflabile. Câțiva se mai supără că nu sunt integrați. Unii proferează injurii, alții se ceartă. Câțiva fac urât și trag, însă, la urma urmei, sunt doar câteva excepții.

Paris by night

Paris by night

Mici sfaturi despre marele Paris. Cum să nu mergi la Luvru.

După atentat, securitatea este enervant de drastică, deci, cu privire la alte atentate, nu are rost să vă temeți. Mai degrabă, atenție la cei care vând brizbrizuri turistice în aglomerații, la țigani care spun că reprezintă asociații culturale și cer și ei un bănuț sau feriți-vă de alba-neagra. Problema terorismului pentru turist e o glumă în raport cu naivitatea ce o poate nutri față de tot soiul de învârtitori.
Se spune că zona metropolitană trăiește din turism: nimic mai fals. Veniturile din turism ale Parisului abia dacă depășesc 1 %. Pe de altă parte, orașul se ocupă destul de primitor cu turiștii.E destul de greu să te pierzi într-un oraș conceput geometric de către Haussmann acum un secol.
Sunt două variante de vizitat Parisul: cea în care dorești să-ți confirmi toate punctele turistice învățate la școală, vechi și cu care profesoara noastră de franceză se lăuda. Adică Luvru,turnul Eiffel, Champs, eventual Montmartre-ul. Dacă dorești să vizitezi aceste puncte, e destul de simplu. Iei o hartă, îți iei un bilet de metrou și într-o zi mai ai și timp să-ți cumperi tricou cu I love Paris. Îți iei și beretă. Repet, e o iluzie destul de frumoasă de a cunoaște Parisul din istorie, dar să nu ai habar de fapt, deloc, de ce este acest oraș fain. În plus, te lovești de multe cozi, vei da de mai mulți români decât la ștrandul comunal în duminicile de iulie. Dar nu ratezi ocazia să faci poza cu Monalisa, în timp ce fugi pe lângă alte tablouri mult mai faine.

Montmartre

Montmartre

Cealaltă variantă pe care v-o propun, nu prea are legătură cu muzeele mai sus menționate. Înainte ca fanaticii High Culture să sară în picioare, vreau să clarific: merită văzut Luvru, adăpostește realmente opere frumoase de artă, dar în câteva ore nu are rost să-l vezi fugind și transpirat.Mona Lisa e mult mai mică decât în poze și e plină de japonezi în spate, în timp ce la tabloul Les Noces de Cana, abia dacă se uită cineva- deși e mult mai frumos. Cei de la NGC au făcut o anchetă în care spuneau că dacă ai sta să vizitezi cam zece secunde fiecare operă de artă expusă, ți-ar lua mai bine de un an să vezi totul.

Pictură contemporană: galeriile Marais și Centrul Pompidou.

Dacă sunteți împătimiți ai picturii contemporane de calitate, în care se explică bine, vă recomand din tot sufletul micile galerii din zona Marais. Pe o suită de câteva străduțe, sunt multe locuri comune unde pictorii și artiștii expun. Nu toate sunt experimente foarte trăznite și care forțează imaginația/ rațiunea pentru a pricepe actul artistic. Din contră, plimbarea este foarte plăcută- operele se vând- desigur, nu e musai să le cumpărăm, dar putem profita de șmecheria vânzătorilor: față de muzee, unde Statul Francez dorește să arate cât de tare este el, aici nu e vorba de așa ceva. Ideea unui astfel de muzeu este să te simți bine, comfortabil. Astfel, pe lângă tabloul expus, o întreagă arhitectură contribuie la concepția cadrului. Curatorii ne-o spun pe față: așa vând ei mai bine.  Fiecare galerie își selectează ce dorește să expună, nu prea sunt presiuni culturale de tipul politically correctness”. Astfel, într-o după-amiază puteți vizita, în imobile foarte dichisite, amenajate cu gust galerii precum Emmanuel Perrotin, Praz-Delavallade, Marian Goodman, Yvon Lambert, Daniel Templon sau Alain Gutharc. E situată în zona Marais, între Chatelet-les-Halles și Bastille.

Străzile înguste din zona Marais

Străzile înguste din zona Marais

Mai în zona centrală, nu departe de galerii, se poate vedea și Centrul Pompidou. Are structură industrială enormă, i-a șocat la început pe parizieni, dar acum, la fel ca și cu turnul Eiffel, se mândresc cu el. Dacă sunteți interesați de o introducere sumară în pictura contemporană, cam aici ar trebui să înceapă traseul. Curatorii de la partea contemporană au fost foarte abili în momentul în care au făcut o expoziție tematică. Astfel, ni se explică ce se întâmplă astăzi în Africa, în țările islamice, ce aduce Europa de Est în materie de conștiință politică artistică, și așa mai departe. Putem să-i vedem și pe români expuși (amintim de exemplu, Ghenie). O vizită pe îndelete durează două ore, nu e prea înghesuit decât duminică seara și avantajul este că mai apar niște crâmpeie de interactivitate (video, colaje).

Centrul Pompidou

Centrul Pompidou

Dacă vă plac Van Gogh și impresioniștii, recomand cu căldură Musée d’Orsay. Durează două ore, expoziția este realizată într-o enormă fostă gară ce după ce-a fost construită, oamenii s-au prins că e prea scurtă pentru trenuri. După ce a funcționat ca un soi de haltă, francezii au spus că e prea mică pentru o haltă. Astfel, cum sunt multe tablouri frumoase și deja Luvrul prea plin, i-au adunat aici pe hipsterii de atunci ai societății:impresioniștii.

Musee d'Orsay

Musee d’Orsay

Nu e berea cum e vinul francez

Desigur, mai putem admite și altă ipoteză. Turistul nu vine tot timpul la Paris pentru a vedea arta contemporană, ci pentru a-și satisface hatârul de a trăi parizian pentru câteva zile. Dacă stați mai mult de două-trei zile, vă recomand să vă închiriați o bicicletă velib, e un sistem destul de ingenios de împrumutare a bicicletelor, pistele sunt destul de sigure și evitați ridicatul preț al transportului în comun. Dacă doriți să mâncați ca parizienii, e destul de scump, dar există mici șiretlicuri pentru a face mai suportabil costul. Un meniu complet (aperitiv- felul principal- desert) începe undeva de la 14 euro, dar sunt unele localuri unde putem găsi la zece euro aceeași ofertă. Gastronomic vorbind, datorită melanjului intercultural, Parisul poate oferi meniuri din toate bucătăriile lumii: de la specialități marocane la sushi bar (unde la amiază există oferta all you can eat pentru 11 euro), de la mâncărurile condimentate ale indienilor la specialitățile antileze. Zona Saint-Michel este plină de localuri accesibile, într-un decor destul de turistic, dar interesant.

Cafenele in Paris

Franța este una dintre cele mai mari producătoare de vinuri nobile din lume, o știm cu toții. Reversul medaliei este următorul: francezii nu beau bere bună. De aceea, vă recomand călduros ca să înlocuiți fraza a bea o bere în Franța cu a sta la un pahar,echivalent clar pentru vin. Nu de alta, singurele beri onorabile sunt importate din Belgia sau aduse cu ifose din zona Lille sau Alsacia. În schimb, puteți savura un pahar de vin bun în zona Bastille, în numeroasele taverne de acolo, pentru un preț decent (4 euro).  De exemplu, Rue de Lappe este o stradă ticsită de localuri cu prețuri acceptabile sau o altă variantă mai este Rue Oberkampf. Se mai poate gusta pastis, o variantă diluată a absinthului (care până acum câțiva ani era interzis în Franța).

Vin in Paris

Sunt frumoase și parcurile pariziene, mai ales în zilele însorite de vară. Puteți vedea cum stăm cu grădina franceză în Jardin de Luxembourg, Jardin des Plantes sau în imediata vecinătate, la Vincennes, unde este chiar și un castel.  Versailles este mai departe, trebuie să aveți în vedere că durează minim o jumătate de zi.

Parisul este încă un punct de trasat pe harta vizitatului, în orice caz. Mai ieftin ca și Londra, mai serios ca Berlinul și mai curat ca Roma, capitala Franței ne dovedește că este capabilă să se reinventeze. Oricum, turistul este primit onorabil, lumea în general știe să vorbească engleză decent în această zonă, mai problematică e doar zona rurală. Avioanele low-cost sunt destul de accesibile din România, deci profitați de ocazie!

Dacă vrei o listă completă despre obiectivele turistice ce merită vizitate într-un city break în acest oraș minunat aruncă o privire aici Dacă te îndrepți către Londra, poți să te uiți peste aceste articole.

Adrian Matus

Pozele au fost preluate de pe Flickr

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *